CARTILE COPILARIEI

Colţ Alb o urmă şi se întinse lângă ea. Mâna lui Limbă de Somon veni spre el şi-l dădu pe spate. Kiche privea îngrijorată. Colţ Alb simţi din nou că i se face frică. Nu-şi putu stăpâni cu totul un mârâit, dar nu făcu nici o încercare să muşte.

Această carte vă deschide larg poarta pentru a intra în lumea fantastică zămislită de Fraţii Grimm, o lume plină de zâne frumoase, vrăjitoare rele, spirite înţelepte şi pitici harnici sau răutăcioşi. O sumedenie de eroi îndrăgiţi aduc în lumină alese însuşiri umane, precum inocenţa, bunătatea, frumuseţea, hărnicia, isteţimea, dar şi întâmplări fantastice sau hazlii, captivante şi emoţionante.

„O casa, o livada si-o curte mare. In casa stau stapanii; in livada sunt pomi roditori; in curte felurimi de paseri.Asa, in curtea aceasta, s-au intamplat multe si marunte, caci unde sunt paseri multe, dragostea-i stapana... ”

Cunoscute, de cele mai multe ori, sub numele de „ziceri” sau „vorbe din popor”, proverbele sunt cele mai comune forme de manifestare a folclorului și a înțelepciunii populare. Ele exprimă tipicul unui popor, felul lui de a gândi și de a se manifesta. 

Fram îi întrecea pe toţi. El nu avea nevoie de îmblânzitor, de cravaşă şi de semnale. Intra singur în arenă, ca un om. Intra în două labe, cât era de mare. Saluta în dreapta şi în stânga, înainte şi îndărăt. Se plimba cu labele la spate de jur împrejurul arenei, până ce se potoleau aplauzele. Pe urmă făcea un semn că vrea linişte. Şi începea singur programul lui.

Alice se săturase să stea lângă sora ei pe băncuţă, fără să facă nimic; trăsese cu ochiul de câteva ori în cartea pe care sora ei o citea, dar nu avea nici poze, nici dialoguri...

A fost odată un împărat. El ajunsese la cărunteţe, şi nu se învrednicise a avea şi el măcar un copil. Se topea d-a-n picioarele, bietul împărat, să aibă şi el, ca toţi oamenii, măcar o stârpitură de fecior, dară în deşert.

”Trebuie sa ne intoarcem la inceputul acestei povesti, pentru ca, atunci cand vom ajunge la sfarsitul ei, vom sti mai multe decat stim acum; si anume, despre un dracusor rautacios care era unul dintre cei mai rai, pentru ca era cu adevarat un demon.”

Apoi de aici merse mai departe, până ce ajunse ca să mai vadă aiurea şi altă năzbâtie la care nu se putu opri de râs. Un om legase o vacă cu funia de gât şi suindu-se pe o şură, unde avea aruncat oleacă de fân, trăgea din răsputeri de funie să urce vaca pe şură. 

Din frumosul sat Maienfeld porneşte o potecă ce străbate tăpşanele verzi şi pline de vegetaţie până la poalele munţilor, care prin acele părţi răsar înalţi şi voinici direct din câmpie. Acolo unde începe poteca, începe şi un şes cu iarbă pitică şi cu arbuşti vânjoşi, ce însoţesc călătorul pe tot drumul spre munţi, fiindcă acest drumeag nu se opreşte decât pe pantele Munţilor Alpi. 

Fabula este o specie a genului epic în versuri sau în proza, în care autorul transmite o morală  prin intermediul unor animale, plante sau lucruri personificate. Are rol moralizator, satirizând anumite moravuri cu scopul de a le corecta. Este construită din două părți: întâmplarea propriu-zisă și morala.

Vă voi spune o poveste aşa cum mi-a fost mie spusă de cineva care o aflase de la tatăl lui, care şi acesta o aflase de la tatăl lui, iar acesta din urmă o aflase şi el de la tatăl lui – şi aşa mai departe. De mai mult de trei sute de ani, taţii o povesteau fiilor lor şi astfel s-a păstrat povestea. Poate este doar o poveste, poate doar o legendă, o tradiţie. Poate a avut loc cu adevărat, poate nu. Poate cei înţelepţi o credeau atunci, demult, şi poate doar cei simpli au îndrăgit-o şi i-au dat crezare.