CARTILE COPILARIEI

De mult, tare de mult, într-un orășel de pe  țărmul Mării Mediterane își ducea zilele un bătrân tâmplar, pe numele său Giuseppe, zis și Nas Vânăt.

Alice se săturase să stea lângă sora ei pe băncuţă, fără să facă nimic; trăsese cu ochiul de câteva ori în cartea pe care sora ei o citea, dar nu avea nici poze, nici dialoguri...

Folclorul, legendele, miturile şi basmele populare ne-au urmărit copilăria de-a lungul timpului, deoarece fiecare tânăr este atras în mod instinctiv de poveştile minunate şi pline de fantezie. „Vrăjitorul din Oz“ a fost scris doar pentru a face plăcere copiilor de azi. Povestea aspiră să fie considerată un basm modern, care dezvăluie bucurii şi lucruri minunate, iar supărările şi groaza sunt lăsate la o parte.

Această carte vă deschide larg poarta pentru a intra în lumea fantastică zămislită de Fraţii Grimm, o lume plină de zâne frumoase, vrăjitoare rele, spirite înţelepte şi pitici harnici sau răutăcioşi. O sumedenie de eroi îndrăgiţi aduc în lumină alese însuşiri umane, precum inocenţa, bunătatea, frumuseţea, hărnicia, isteţimea, dar şi întâmplări fantastice sau hazlii, captivante şi emoţionante.

Fabula este o specie a genului epic în versuri sau în proza, în care autorul transmite o morală  prin intermediul unor animale, plante sau lucruri personificate. Are rol moralizator, satirizând anumite moravuri cu scopul de a le corecta. Este construită din două părți: întâmplarea propriu-zisă și morala.

„O casa, o livada si-o curte mare. In casa stau stapanii; in livada sunt pomi roditori; in curte felurimi de paseri.Asa, in curtea aceasta, s-au intamplat multe si marunte, caci unde sunt paseri multe, dragostea-i stapana... ”

Am încercat să mă ridic, dar nici nu mă puteam mişca, stăteam întins pe spate, iar braţele şi picioarele erau legate puternic de pământ, la fel şi părul meu lung şi des. Tot corpul de sub braţe şi până la coapse îmi era legat de nişte atele subţiri şi nu puteam privi decât în sus. Soarele ardea puternic şi lumina îmi rănea ochii. 

Ei bine, va trebui să te mulţumeşti să sari peste zece sau unsprezece ani şi doar să încerci să ghiceşti ce viaţă minunată a avut Mowgli printre lupi, pentru că, dacă   s-ar scrie despre ea, ar umple prea multe cărţi.

Din frumosul sat Maienfeld porneşte o potecă ce străbate tăpşanele verzi şi pline de vegetaţie până la poalele munţilor, care prin acele părţi răsar înalţi şi voinici direct din câmpie. Acolo unde începe poteca, începe şi un şes cu iarbă pitică şi cu arbuşti vânjoşi, ce însoţesc călătorul pe tot drumul spre munţi, fiindcă acest drumeag nu se opreşte decât pe pantele Munţilor Alpi. 

Cunoscute, de cele mai multe ori, sub numele de „ziceri” sau „vorbe din popor”, proverbele sunt cele mai comune forme de manifestare a folclorului și a înțelepciunii populare. Ele exprimă tipicul unui popor, felul lui de a gândi și de a se manifesta. 

Vă voi spune o poveste aşa cum mi-a fost mie spusă de cineva care o aflase de la tatăl lui, care şi acesta o aflase de la tatăl lui, iar acesta din urmă o aflase şi el de la tatăl lui – şi aşa mai departe. De mai mult de trei sute de ani, taţii o povesteau fiilor lor şi astfel s-a păstrat povestea. Poate este doar o poveste, poate doar o legendă, o tradiţie. Poate a avut loc cu adevărat, poate nu. Poate cei înţelepţi o credeau atunci, demult, şi poate doar cei simpli au îndrăgit-o şi i-au dat crezare.

Păcală este cel mai glumeț şi cel mai bun păcălitor din neamul snoavelor românești. Este un personaj tradițional al literaturii române prin întâmplările haioase la care ia parte alături de prietenul său mai îngust la minte, Tândală. Păcală este tipul omului inteligent, curajos, hazliu, șiret în sensul bun al cuvântului. Cu ajutorul acestor calități, el îi păcălește pe oamenii din ,,lumea aristocrată’’, pe boieri. Prin replicile lui Păcală se remarcă atât ironia, cât și umorul, distingând spontaneitatea gândirii rapide în situații controversate.